Înțelesul neînțeles al plângerii
Eu nu m-am plâns nicicând de spinii cățărători,
Că de n-ar fi ei, s-ar risipi și parfum și culoare
Și n-am mai ști cât de frumoși sunt trandafirii
Ce-nfloresc târziu doar sub mângâieri de soare.
Am sădit sub bruma rece, fir de roșu trandafir
Și l-am încălzit la suflet, rădăcina-i s-a-ntărit,
Că din inima rănită, două lacrimi pe tulpină-nșir
Și a-nceput să prindă viață și-ntr-o zi a înflorit.
Nimănui acum nu-i pasă de cuvântul ce dezleagă
Taina cea fără de taină, strop a izvorului suflare,
Legea-i nescrisă, ce omul seamănă aia să culeagă,
Să-ncerci a te găsi pe tine pentru a dărui iubire.
Nimic în viață, să știi că nu-i lăsat la întâmplare,
Totul se va-ntoarce mai devreme sau mai târziu,
Anotimpurile se schimbă, nu-i mereu doar soare,
Dacă câteodată te doare, e semn că încă ești viu.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 