Joc de iarnă
Când pe-afară iarna minte
cu zăpezile în ploi
Eu sunt trist, tu ești cuminte
Hai să fulguim în doi
Să te ning pe sânul bun
Cu privirea mea nomadă
Și-niernat ca un nebun
Să-ți fiu omul de zăpadă
Tu să bulgărești troiene
Care au uitat să doarmă
Eu să te ascund în gene
Hai să ne fim nouă iarnă
Vinovat
Plutesc pe marea desfunzirii mele
ca o corabie fără corăbier
și rog un Dumnezeu
cu pleoape grele
să-mi lase vrerea de a vrea să cer
Și când peste oraș se lăcrimează
citesc poemul nopții pe asfalt
și sunt doar un cuvânt care mimează
că a întors obrazul celălalt
Târziu de zeii morți printre Olimpuri
mă regăsesc în patul lui Procust
prea mare pentru toate aste timpuri
și pentru nemurire
prea îngust
când neștiind trăirile curate
mă nasc mereu din mame vinovate…
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 