Ne-a lăsat o limbă și o țară .
Ce-am făcut cu ele… !
Plânge Doina
E unul ce în versu-i nepereche,
Cântat-a, de la Nistru pân’ la Tisa,
De-atunci -în Doina lui, atât de veche-
Și până azi, românu’ plânsu-mi-s-a…
Românul mai doinește-n poezie
De câtă suferință-n pieptu-i strâns-a
Pe-acest pământ, străvechi, de Românie,
Din Tomis până-n vechea Potaissa.
Ca un blestem al ielelor păgâne
Și soarele parcă ascunsu-ni-s-a,
Că țara-i iar a liftelor străine
Doar of, și plâns, și dor, lăsatu-ni-s-a.
O, tu, poet al nației române,
De-ai ști, de-atunci, câte promisu-ni-s-a…
Românu-i tot sărac, și va rămâne,
Că-n loc să ni se dea, luatu-ni-s-a.
Luceafăr printre miile de stele,
Tu, făcător de limbă românească,
Cobori în jos, să vezi câte lichele
Până și limba vor să ne-o stâlcească !
Au dat cu pietre-n tine prima oară
Și mestecau cuvinte ne-nțelese,
Niște inculți, ce culți voiau să pară,
Și intrigi josnice au vrut a țese.
Tu, pământean, ’nainte de-a fi astru,
Cutreierai pădurea, ca băietul,
Privind în lacul codrilor, albastru,
Și s-a născut Luceafărul, poetul !
Citindu-te, visam cu mintea trează,
Iubind în taină am păstrat tăcere,*
Doar sufletul simțeam cum îmi oftează
De-ucigătoare visuri de plăcere.*
În seri târzii când adormeam pe pernă,
Pe piept, aveam o carte, cel mai des cu
Poemele din opera eternă,
A celui ce semnează, Eminescu !
*Din poezia ,,Iubind în taină’’- de M. Eminescu
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 