Floare de colț
Sunt o floare de colț
crescută-n vârf de munte
și vă spun cu grai dulce:
vântul nu mă rupe,
nici soarele nu mă seacă,
nici ploile nu mă îneacă,
vijelia nu-mi alungă veselia,
rădăcinile din stâncă
nu mi le smulge, oricât mi-ar fi
durerea de adâncă.
Stau dreaptă în fața sorții,
simt timpul cum trece
prin ieslea vieții,
cum soarele mi se prinde
de plete și-n horă se pierde,
văd fluturi și păsări plutind
prin cântul lor rătăcind…
Câte nu văd într-o zi?!
Câte-ngrop în pământ
și câte nu las să piară-n vânt,
dar nu mă dezic de munte
cât am lumina pe frunte,
nici de-a mea singurătate
care-i o sfântă cetate.
Zică lumea, ce-ar zice
dorul de ea nu mă frige,
chiar de numele mi l-or duce
peste mări și-n cele patru zări
eu rămân aici, în graiu-mi dulce,
în vârf de munte…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 