ATUNCI
Atunci când totul se-mpărțea la doi,
Pe trecătoare, tandre violine
Se așterneau acorduri lungi de ploi
Ce prevesteau furtuna care vine.
Atunci când ploaia verii a tăcut
Și se ivise-n curcubeu iertarea,
Ne-am amintit la timpul tău trecut
Din viitorul meu, însingurarea.
Atunci când clipa, fluture plăpând
A hărăzit tăcerii noastre îngeri,
Tu ai plecat în curcubeu râzând
C-un inorog, lumina să mi-o sângeri.
N-am mai răbdat să văd și să aud,
Cum deșirai pe ceruri curcubeul
Cum Steaua Nordului murea la sud
Cum templul meu nu-și recunoaște zeul
Și m-am zidit de vie în pustiu
Pe glezna mea suia un scarabeu…
M-ai căutat, dar n-a mai mai fost să fiu
Un ochi de apă pentru curcubeu.
De-atunci și curcubeul se adapă
Din umbra mea căzută din apus,
Parcă mi-ar scrie un poem pe-o apă
Ce curge suitor de jos în sus.
Redactor: Nela Viorica Boda
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Bot
Zbor spre înălțimi 