Ioan Avram

Pași prin labirint

Chiar de e pe înserate și privirea-i spre apus
Privesc lumea pe-ndelete, privesc anii ce s-au dus,
Mai adulmec izul zilei, razele îmbujorate,
Mai citesc câteva rânduri pe o filă dintr-o carte.

In genunchi sau dând din aripi am trecut prin munți și văi,
S-au scurs zile-ntunecate, au ars focuri și văpăi,
Rătăcind prin labirint, printr-al vieții curs pribeag,
Doar cu dorul de părinți dar și lângă omul drag.

Viața ca un labirint înțesat de gânduri multe
A avut un răsărit, are tâmplele cărunte,
În Moldova lui Ștefan m-am născut mai în aval,
Acum privesc un amurg în inimă de Ardeal.

Drumuri, drumuri încurcate, le-am lăsat în urmă toate
Împăcat cu-a mea voință, dându-mi Domnul sănătate,
Câte-au fost bune sau rele stau acuma și gândesc,
Recoltez un snop de gânduri pe-un tărâm împărătesc.

De-au trecut căile vieții în culori de curcubeu,
Mai vreau încă rouă-n plete de-o da bunul Dumnezeu,
Să mai împletesc cuvinte, să privesc ceru-înstelat,
Să plutesc pe lacul verde de luceferi luminat.

Îmi fug ochii spre Luceafăr, poate-o vrea să mă inspire,
Să aleg dintre cuvinte doar costumul cel de mire,
Să mă-mbrac în haină nouă c-un surâs de primăvară
Chiar de slovele aprinse uneori mai pot să doară.

Pășesc iar prin labirint, nu știu cine să mă-ndrepte:
Cei ce-au fost îmi sunt și-acuma călăuze înțelepte,
Călăuze cu flori dalbe-s plaiurile românești,
Lumea cu-ale ei metehne, zâna bună din povești.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu