Origini
Ionuț Pande
Valsul vieții peste trupuri.
Inimă ruptă în bucăți de primăvară.
Nu am decât o muzică răscolită de becațe.
Dacă vreți să cumpărați flori,
plătiți cu o privire nouă,
care să-mi coasă ochiul destrămat.
Toate fracțiile vieții au un numitor comun: negrul.
E lină marea, zbuciumat cuvântul.
Pe câmpul nopții, mă aleargă luna.
Are sâni de bujori și obraji de păpădie.
Nu o sărut pe puful ochilor, ci pe suspinul din călcâi.
Dați-mi absint, să-mi moară toți zeii din păcat!
Noaptea se stinge încet în ochiul cusut de voi.
Primavara își adună bucățile de inimă ruptă.
Trupuri valsează peste vieți.
Eu răscolesc muzici pe câmpul cu becațe.
Așa se văita un timp ajuns la origini.
Refren
Ionuț Pande
Carpații mei, Carpaților dragi,
vă curg apele la poale de popor!
S-au amestecat cu lacrimile sufletului.
Deschideți-vă oglinda, să-mi văd chipul odios al trădările de sine!
Unde sunt brazii ce-mbrăcau în verde irișii de foc?!
N-am avut, Carpații mei, n-am avut noroc,
noroc de voi, de floarea încolțită-n dor,
pe stânca rezemată de un nor!
Ah, fă-mă, frate, zbor de păsărea,
ca să urc,să urc, uite, vezi, colea,
pe steiul ochilor de nai,
unde capra paște-un Rai!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 