Stau și-aștept
Stau şi-aştept într-o parcare
Şi mă uit la trecători…
Mintea-mi naşte o-ntrebare:
De-am fi fost nemuritori?
De nu exista păcatul,
Plânsul şi dezamăgirea,
Altul ne-ar fi fost umblatul,
Alta ne-ar fi fost menirea.
Oamenii trec rânduri, rânduri,
Unii par foarte grăbiți;
Alții, le citeşti pe riduri,
Trişti, de muncă obosiți!
Uite-aşa ei trec prin viaţă
Bieții, parc-ar fi roboți
Alții parcă-i trage-o ață,
Să-i întorci, chiar nu mai poți!
În acest tablou himeric
Doi copii se țin de mână,
O lumină-n întuneric,
Ei aşteaptă o veste bună!
Voi maturi sătui de trudă,
Dați-le şi lor speranță
Dumnezeu să vă audă,
El e „Ultima Instanță”!
Rugați-vă pentru copii,
Ei sunt a voastră împlinire,
Căci Cineva din „Veşnicii”
Şi-a rupt chiar din „Dumnezeire”!
El şi-a jertfit Unicul Fiu,
Ca fiii voştri să trăiască,
Chiar dac-aici este greu,
Sperați la „Patria Cerească”!’
Redactor: Nela Viorica Boda
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 