Rugă
N-ai pus în cârca-mi, Doamne, cât ai vrut.
Ci m-ai împovărat doar cu atât,
Cât ai știut că pot umerii-mi goi,
Să ducă-n arșiță, furtuni sau ploi.
Au fost și timpuri când, prea istovită,
M-am poticnit de viață biciuită.
Da-n mila Ta, văzând a mea durere,
Îmi tot ningeai din raiul Tău putere.
Desculță, când m-am avântat pe drum,
M-ai ridicat în slavă ca pe-un fum.
Că n-ai putut să-i vezi pe cei haini,
Cum îmi înfig în talpă mărăcini.
Nu ți-am cerut nimic. Tu ai știut,
De orișice nevoie am avut.
Și-n drumul meu, când viața mă purta,
Mi-ai dat cu împrumut sandaua Ta.
Mi-ai potrivit-o bine pe picior.
Să-mi fie drumu-n viață mai ușor.
Mă iartă, Doamne, dacă n-am știut,
Să-Ți mulțumesc încă de la-nceput.
Ai fost, vei fi și ești aici, cu mine,
Indiferent dacă mi-e rău sau bine…
Mă ține-n palma Ta și de acum.
Că nu știu peste ce voi da pe drum.
Maria Apăvăloaie
noiembrie 2020
(din volumul ÎNGERI ŞI SFINȚI)
Redactor: Cristina Pasca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 