Ștefan Olaru


Muribunzi


Se moare cu lacrimi, se moare cu dor,
Se moare-n noroi sau pe-o culme semeață,
Și-n fiece moarte e-o sete de viață,
E-un strop de văzduh pentru ultimul zbor…

Litanii vuiesc într-o trecere sfântă
Și toate-s amare, și toate sunt goale…
Când umbra s-a scurs cu-ale ei rotocoale
Pe-un vechi curcubeu unde clopote cântă…

Se moare pe lanțul ce nu te supune,
Se moare plutind printre frunze deșarte,
Se moare proscris între viață și moarte,
Se moare străpuns în a ta slăbiciune!

Și chiar de-ai trăit între ziduri de piatră,
Ascuns într-un con unde totul se curmă,
Ești vasul împins în aval fără cârmă,
Ești trunchiul cel sterp, ești fântâna uscată…

Se moare cu viață, trăind din belșug,
Lovit peste rană, robit și flămând…
Te-nvinge dușmanul din propriul tău gând,
Se moare pe scuturi, se moare la rug…

Și totuși trăim răspândiți printre fameni
O viața ascunsă, o viață banală..
Și numai când lupii flămânzi dau navală
Găsim muribunzi demnitatea de oameni!

Când viața se vinde la târg pe-o minciună,
Murim căutând mântuire în ea…
Răspunsul prieten e-n inima ta
Cât încă există o lume mai bună!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu