Tei George

SCOTOCIND…

Între nopțile durerii și iubirea călătoare
Nu e vreme să petrecem, ci e timp de închinare…
Ah!, lăsați-vă dorința gândurilor voastre, multe
Pentru cine vrea să creadă, pentru cine să asculte.

Alergați prin astă lume, dar nu căutați popasul
Ce v-ar odihni o clipă, dar nu auzi-veți glasul
Celor care vor să iasă din această „iarnă” crudă;
Cine vrea să îi privească?, cine să îi mai audă

Cum îți risipesc viața printre alte vieți pierdute?
Încerca-vei să îi cauți, dacă nu vor să își mai mute
Lacrimile, chiar și pașii, către alte zări nevrute
Sau îi vei împinge-n calea nerăbdării, spunând: „du-te

Liniște pe drumul care mă mai caută pe mine
Cu mirarea că sunt tânăr între aste lumi haine…”
Îți vor sta în cale hoții, nu prietenii de-o viață
Târguindu-se să-i cruțe, dară nu îi reînvață

Cum să treacă mâine peste întristările rebele.
Mă întorc să las pe ceruri azimutul vieții mele,
Să îi locuiesc durerea. Socotind, că se mai poate,
M-am întors să dau hârtiei literele mele toate…

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu