Vasile Dumitru

Nuferi
(Ilenei)

Cum se răstoarnă totul în drumurile vieții,
Ce îmi părea principiu s-a risipit în zări…
Aceeași este numai lumina dimineții,
Chiar de se schimbă polii ori seacă râuri, mări.
Eram un mânz în graba de-a galopa în lume,
Nici nu vedeam că iarba e plină cu trifoi,
Priveam în depărtare, n-aveam un țel anume,
Nu îmi păsa că vântul mă-mpinge înapoi.
Oare-am ajuns în zarea atât de mult dorită?
Nu mai aștept un mâine, există doar acum,
N-a mai rămas nimica din ce era ispită,
E soare peste mine, pe orizont e fum.
În mica mea grădină am făurit o lume,
Un măr îi e coloană, trifoiul e covor,
Mi-e liniștea o deltă în care sunt cu tine,
Doi nuferi într-o barcă, plutind pe lângă nori.

Dumitru Vasile Chipirișteanu

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu