DISTOPIE
Într-o lume mercantilă am uitat ce e iubirea
Ne urâm în metastaze și ne îmbrăcăm „de fițe”
Om pe om disprețuiește, se tâmpește omenirea
Se destramă pânza păcii tot plătindu-se polițe.
Ultra bogații planetei construiesc în subterane
Buncăre autonome, preț a miliarde multe,
Pregătind pentru scenarii refugii contemporane
Menite apocaliptic din adâncuri să exulte.
Suflete pierdute-n umbre, multe triste și distante,
Ar putea lejer să-nghețe sângele în plină vară
Distanțați, uitați pe sine, fără rost și circumstanțe,
Zgribuliți și roși de friguri, poartă-a vieții grea povară.
Se trezesc târziu iar unii dorm așa întreaga viață
Fața nu li se mai vede, numai haina, ce scumpete!
Și-au conservat înșiși râsul, o grimasă ca de gheață
Semn că sunt inaccesibili, focusați doar pe bugete.
Și pustii pe dinăuntru, fără să întind-o mână,
Jerpeliți de goliciunea inimilor sărăcite,
Pe pământ și-au luat de toate acum vând teren pe Lună
În timp ce-n cuptorul vieții ard zile nefericite.
Redactor: Cristina Pasca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 