„Mi-e dor de tine, Mamă!”
Trec anii către iarnă
Și timpul blând mă cheamă…
Prind clipele să cearnă:
„-Mi-e dor de tine, Mamă!”
Înger plecat departe,
Cu gândul sub aripă,
Timp veșnic ne desparte,
Mi-e dor clipă de clipă…
Te caut în ogradă
Și-n camera pustie,
Găsesc a ta broboadă,
Vărs lacrimă târzie.
Se-nchide ciclul vieții,
Ca mâine voi fi scamă;
Așa e datul sorții:
„-Mi-e dor de tine, Mamă!”
De aș putea întoarce
A timpului cărare,
O pâine eu ți-aș coace,
Să-ți fie de mâncare.
Ți-aș pune-n traista veche
Un strop de apă vie,
O candelă străveche,
Lumină-n veci să-ți fie.
Ți-aș da hăinuțe groase,
Să-ți fie cald și bine…
Măicuță, ești doar oase
Și ai uitat de mine!
Căci lumea ta din iarbă
Te ține la povești
Și nimeni nu te-ntreabă:
-Măicuță, unde ești?
Doar dorul meu din suflet
Mai strigă-ncetișor…
Desculță sunt în umblet:
De tine iar mi-e dor!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 