,,Mi-e dor de tine, Mamă!”
Te caut prin unghere, în casa bătrânească,
Vreau să-ți mai simt căldura și grija părintească,
Poze îngălbenite plătesc timpului vamă,
Tristețea strigă-n suflet: ,,mi-e dor de tine, Mamă”!
O pânză de păianjen coboară pe fereastră,
Prinzând, în mreje parcă, floarea uitată-n glastră,
Ceasul pe noptieră stă nebăgat în seamă,
Dar chiar și el șoptește: ,,mi-e dor de tine, Mamă”!
Curtea nemăturată, cu frunze-acoperită,
Închisă e de poarta cu broască ruginită,
Unde să-ți caut chipul? Mă uit spre cer cu teamă
Și lacrimile țipă: ,,mi-e dor de tine, Mamă „!
Dar tu nu ești, Măicuță, căsuța e pustie
Și amintirea udă, nici lacrima n-o-nvie,
Unde ți-e fruntea ninsă, ascunsă sub năframă?
Mă doare-a ta absență… ,,mi-e dor de tine, Mamă”!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 