Atunci l-am renegat pe Dumnezeu
La un obor de interzise,
Am zăbovit mult prea mult timp,
Și-am cumpărat doar compromise
Fiind mereu în contratimp.
Printre frustrări lacrimogene,
Speranțe-am aruncat în vânt,
Ca-n voaluri gri de fumigene,
Să se prefacă orice cânt.
Nu, nu știam ce-i fericirea
Și-mi era greu, atât de greu
Când mă strivea dezamăgirea
Cu pietre reci de minereu.
Care creșteau, creșteau într-una
Și inima mi-o sfâșiau
Lăsând în ea numai furtuna
De gânduri care mă-nghețau
Sătulă find de-așa durere,
L-am renegat pe Dumnezeu,
Și cu un glas fără putere,
I-am spus: – Ești doar un fariseu!
Nu mai credeam în rugăciune,
Și-am devenit atât de rea
Încât dintr-o deșertăciune
Peste păcat am pus o stea.
Și am văzut atunci o cruce,
Pe care Omul cel mai bun,
Însângerat de spini se duce,
Să-l vindece pe cel nebun.
Privind la umbra amintirii
Am înțeles că am greșit,
Și deschizând poarta iubirii
Spre Domnul am plecat spășit.
El m-a primit ca-ntodeauna,
M-a mângâiat pe părul nins,
Si-apoi a alungat furtuna
Care ardea în al meu plâns.
Nici nu mai știu de-a fost aievea
Sau nalucirea unui vis
Dar știu că El mi-a dat îndemnul
De a ieși dintr-un abis
Și am lăsat neferecirea
Pe-un zâmbet cald de curcubeu,
Uitând pe veci de rătăcirea
Ce mă-mpingea spre negrul hău
Din volumul meu de versuri:
NU SUNT ÎNGERI PE PĂMÂNT
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 