O LACRIMĂ
Risipită printre veacuri trecute
Și prinsă de-a destinului cingătoare
O lacrimă plânge toamne pierdute
Și plânge primăveri născute într-o petală de floare.
Agățată de-a cerului geană,
Își tremură neputința pe-o rază de soare
Când zorii încep peste lume lumina să-și cearnă,
Se risipește tăcută în a vieții culoare.
Se adună pe-o frunză de verde trifoi
Și-și caută norocul pe-o ultimă petală
Își risipește durerea pe-ale zilelor foi,
Când viața pășește cu dorul în poală.
În fierbințeala-i de foc se sting tăceri de stâncă
Și cuvântul scrie pe talpă de timp
Trec zile prin ceasuri, ca o nălucă,
Se risipește în lacrimi un alt anotimp.
O lacrimă spală a lumii închinare
Și spală păcatul, și obrazul îl spală
Spală dureri, tristeți, supărare
Și apoi se risipește pe-ale cerului poale.
Umblă în tăcere pe-a vieții cărare
Și adună în ea o mare de lume
Se risipește, se adună și din nou dispare,
La colț de geană stă scris al său nume.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 