Ionuț Bejinariu

Lumea Lui Ieri

Virusul „Cum ar fi fost”, odată-n minte implantat,
Dacă nu-l scoți, îți va bântui gândurile, garantat.
Un parazit tăcut ce gâtul persistent ți-l înfășoară,
Îți trage capul spre trecut cu a lui teribilă sfoară.

Dacă sapi în locuri unde timpul a pus deja punct,
Descoperi ruinele vieții unui prea strălucit defunct.
Îți abandonezi puterea în fața unui timp de neatins,
Ai vrut să schimbi adevărurile în iluzii și ușor te-ai stins.

Cu iubire te văd cum te uiți la pozele tale din album,
Te judeci în ce culori te-ai îmbrăcat și cu ce parfum.
La acel moment, exact ca-n poze, ți-a plăcut să fii,
În prezent adori tragedia și te-ai apucat de filosofii.

Cineva, ceva din interiorul tău, țipă, urlă și se scălâmbă,
Vorbești urât despre tine, de parcă ai bube pe limbă.
Cu umbrele adânci ale trecutului, viitorul ți-e contaminat,
Privești în urmă ca la un subiect de laborator examinat.

Dacă observi că se putea mai bine, înseamnă că ai crescut,
Cu recunoștință să te privești, părți noi în tine s-au născut.
Ai fi vrut, mai degrabă, să nu vezi că se putea mai bine?
Nu te mai separa de tine, lasă conștientizările să se îmbine.

Dai din picior stresat, de trecut parcă nu te-ai dezlega,
Primeai ceva atenție, iar victimizarea nu ai cui a delega.
Îți tragi tricoul pe cap, vrei să te ascunzi de lume,
Eviți deciziile și inevitabilul, ținându-te de glume.

Cât vrei să mai dormi cu tine, noapte de noapte?
Cu cel de acum zece ani ce îți vorbește-n șoapte?
Când vei înțelege că acele lanțuri au fost trepte,
Să urci spre culmile tale înalte și viața să ți-o îndrepte?

Ca viața să-ți înflorească, mută atenția pe ce poți face acum,
Cine ești și ce poți construi astăzi este cel mai potrivit drum.
Cum ar fi să-ți eliberezi mintea și să trăiești cu adevărat,
Să simți bucuria fiecărui moment, fără a fi pe viață supărat?

Trecutul este ca o țară străină, numită „Lumea lui Ieri”,
De câte ori te întorci cu gândul în ea, îți vine să zbieri.
Dacă insiști să mergi în ea, deși de mult nu mai există,
Devii spectator, bucurându-te de zâmbetele dintr-o revistă.

Trecutul este un drag profesor și nu un temnicer,
Învață lecțiile, chiar dacă uneori dai șpagă la grănicer.
Viitorul e o pagină albă în care să scrii cu încredere,
Nu mai fugi de tine și lasă-ți visurile la a ta vedere.

Dimineața, când te trezești, în oglindă să spui: Da, știu!
Sunt aici, sunt acum și sunt exact cine trebuie să fiu.
Amintește-ți că viața ta este un poem scris în timp real,
Este perfect așa cum este, fiecare vers este divin si ideal.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț