Lorica Mihăilă

…din inimă cu inima scrisă.

Acum atât de mult să-ți dau, aș vrea,
întregul meu, o lună și un soare,
Adâncă-i noaptea, așteptarea-i grea,
și clipa ce se scurge rău mă doare!
Îmi ești prezent în fiecare gând,
aș vrea să uit, dar dorul mă reține,
Încep să număr zilele, pe rând,
din anii ce se scurg, a amintire.

Așa îmi este scris, n-am cum s-aleg,
tot ce-i frumos se termină-ntr-o doară,
De ce s-alerg nu pot să înțeleg
și sufletu-mi mereu, de ce să doară?
De te-oi striga, te rog să nu te miri,
să îmi alungi tristețea, prima oară,
O lacrimă mai șterge-mi din priviri,
că tot ce-a fost, doar inima-mi măsoară

Iar de-o să plec, nimic să nu regreți,
nimic din ce n-a fost, n-a fost să fie!
Și te-oi ruga, să-ncerci să îmi respecți,
dorința de-a te scrie-n poezie.
O rază caldă, de-ai putea să-mi fii
să-mi mângâi tâmpla care azi mă doare.
Și-atât cât pe pământ mai suntem vii
pe boltă să aprinzi încă un soare.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu