Între est și vest de cântec
Între est și vest de cântec eu ascult ades tăcerea,
Azi, mă-ntreb dacă iubirea, a fost dulce cum e mierea.
Mă întreb: ziua de mâine se avântă să mai vină,
Într-o inimă de clipă care n-are cum să țină?
Îmbrăcată ca de gală am urcat chiar și pe bloc,
Să ochesc cu ochi de vultur pașii tăi din loc în loc,
Mândră ca o fetișcană am deschis ochii de stele,
Și vedeam cum beai cafeaua dintre gândurile mele.
Însă, cai cu focu-n brațe, se-alergau prin vânt, galop,
Ajungând ca noi, în vale, unde, stele cad, se-ngrop,
Iar pe-un galben-brun, pe-o frunză, umbra timpului rămas,
S-a oprit într-o secundă și-am făcut în ea popas.
În cafeaua de pe masă, savurată peste zi,
Am simțit timpul cum trece înainte de-a pieri,
Dar în gândurile mele, care curg la nesfârșit,
Mă întreb, așa, deodată, dacă nu ne-am despărțit.
Că-ntr-o joi cu ochi de soare, în viu strai de verde crud,
Noi pe notele iubirii ne vorbeam la Polul Sud,
Și pe-a vântului aripă, eu eram un brav ostaș,
Chiar dacă în centrul vieții sunt crescută la oraș.
Dar de-atâta împreună mă și mir dacă am fost,
Când din restul de iubire căutăm al vieții rost.
Întâlnirile rămase? Le vom îngropa în timp,
Până când, chiar viitorul cere umbra lui la schimb…
(Din volumul, O PASĂRE ÎN ZBOR DE TIMP, publicat la Editura Stef, în anul 2024)
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 