Maria Apăvăloaie

Sufletul copac

De mic copil visam să-nvăţ să tac…
Şi tot tăcând, am devenit copac.
Coroana-mi verde plânge-a rugăciune,
Să stingă trunchiul, devenit tăciune.

Apoi, crescând, visam să-nvăț să zbor.
De veacuri rădăcinile mă dor.
Şi nu… Pământul nu-i deloc de vină,
Că-mi arde foc mocnit la rădăcină.

Acum, visez numai să-nvăț să fiu,
Lumină-n candelă de timp târziu.
Numai aşa voi şti să-mi tac lumina,
În timp ce-mi oblojeşte rădăcina.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu