LA COLOMBA DI PACE
Poso gli occhi
sulla punta dei miei piedi.
Si apre il vuoto,
nel quale rimbombano,
come magma in un vulcano,
la sofferenza,
la speranza sbiadita,
quel domani che
non arriverà mai.
Ad un tratto scendono
dal cielo
fluttuando
le ali spezzate
dei miei sogni,
formano
una colomba bianca,
simbolo di pace.
La terra
comincia a gioire,
pervade la natura
con il suo canto.
Pian piano
il vuoto
inizia a colmarsi,
nei miei occhi
il riflesso della bianca colomba.
Va verso la mia anima
e li resta per sempre.
Porumbelul păcii
Așez ochii
pe vârfurile picioarelor.
Se deschide un gol,
prin care țâșnesc
precum magna unui vulcan:
suferința,
speranța ștearsă,
acel mâine care nu va veni niciodată.
Deodată
aripile frânte ale visurilor mele
coboară din cer plutind,
formând un porumbel alb,
simbol al păcii.
Pământul
începe să se bucure,
pătrunzând natura
cu cântecul ei.
Încet, încet
vidul începe să se umple,
în ochii mei
reflexia porumbelului alb.
Se-ndreaptă către sufletul meu
rămânând pentru totdeauna acolo.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 