Când nu mai poți fi de-ajutor
Când nu mai poți fi de-ajutor
Prieteniile-ncet, mor,
Pe rând, oamenii se retrag
Rămân doar cei ce-au avut drag
De tine și sufletul tău
Și ți-au fost alături, mereu.
La greutăți și la necaz
Când lacrimi au curs pe obraz,
Mulți au trecut, nepăsători
Ție lăsându-ți reci fiori,
Tăciuni în sufletu-ntristat
Suspine, sub ceru-nstelat.
Când nu mai poți fi de-ajutor
Privești în urmă și cât dor
Acele amintiri tăcute
Din umbra vremurilor multe,
În care erai vrednic tare
Și ajutai pe fiecare.
Azi, ești doar tu, uitat de nume
Și-i porți pe toți în rugăciune,
Puterile de te-au lăsat
Sufletul bun, ți l-ai păstrat
Și ierți, c-așa îți este dat
Să pleci din lume, împăcat.
Când nu mai poți fi de-ajutor
Ascultă viața, din pridvor,
Miroase-o floare, îngân-un cânt
Calcă pe umedul pământ,
Vibrează-ți ultimul atom
Și nu uita, să rămâi OM.
Redactor: Cristina Pasca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 