Cristina Pasca

MĂ DEZLEG

Mă dezbrac de lună, mă dezbrac de soare
Și de tot pământul ce-l am sub picioare…
Mă dezleg de jale, mă dezleg de-amare
Clipe scurse-n vale, împunse cu gheare…

Mă dezleg de lacrimi și de-o amintire,
Asta mi-a fost viața, asta mi-e sortire…
Sufletul-mi prea singur, versu-mi prea roșire,
Mintea-mi prea adâncă, stele-mi… prea iubire…

Iarba-mi tot mai stâncă, piatra prea cioplire,
Mă dezleg de viață și de fericire…
Mă dezleg de tine, trista mea iubire
Ce mi-ai fost aicea greaua mea robire…

Mă desculț de lacul și de-a mea venire
Ce i-o promisesem la o asfințire…
Mă despart de drumuri și de-a lor cărare,
De tot timpul aspru și de-a lui uitare…

Mă dezbrac de nori și de-a lor umblare,
De a serii noapte și-a ei înnoptare…
Mă despart de moarte și-a ei nesimțire
Și de-atâtea arte ce mi-au fost menire…

Mă îmbrac cu aripi scoase din ascuns…
Ce frumos e zborul înspre nepătruns…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu