Dorina Omotă

E prea târziu

La ieri, de ce să mai gândesc ?
Când azi sunt spin înțepător,
Și-n labirintul cel grotesc,
Văd doar minute care dor.

Uitând că la începuturi,
Aveau aripi de iubire,
Iar în suflet mii de fluturi,
Se trezeau din adormire

Dar le-am frânt la toți avântul,
Și-am fugit de ei afară,
Eurus mi-aduse vântul
Iar eu am ajuns o fiară

Amintirile mă ceartă
Și-aud iar acel refren:

  • Ai tot căutat pe hartă,
    Gară fără niciun tren!

Și plâng apoi sfâșietor,
Pe un peron întunecat,
În care doar cuvântul dor
Mă privește supărat.

În fundal aud o voce,
Spunându-mi:- Ai sufletul viu:
Iubește din nou cât zece
Până nu este prea târziu

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu