Dumitru Vasile

Orbii

Cred în firul tors de Ursitoare,
Dar Destinul este și-ntâmplare.
Viața e o târguială-n Piață,
E Noroi spoit la suprafață.
În Întreg s-a cuibărit Fisura,
Merg la braț Iubirea și cu Ura,
Au încins acum o învârtită
O Smerenie și o Ispită;
Cu salut cazon, la cozoroc,
Ghinionul strigă: Hai noroc!
Și se uită cum se-nvârte roata,
Ba e Boala sus, ba Sănătatea!
Școala-i modestie, e o punte,
Ignoranța e păduche-n frunte,
Legea cântărește după conturi,
Reușita ține doar de ponturi,
Tinerețea falnică stă-n drum,
Bătrânețea-i strânsă în album.
Dimineața-i startul către Noapte,
Doar un pas este din Viață-n Moarte,
Munca joacă leapșa cu Vacanța,
Cosânzeana este Baba Cloanța,
În Iluzie stă Adevărul,
Gravitația stârnește Zborul,
Rai și Iad sunt față și revers,
În Atom e-nchis un Univers,
Într-o Știre Zvonul se imprimă,
Un Poem este ciobit de-o Rimă,
Alb și Negru sunt doar perspective,
Bun și Rău – nuanțe conjunctive,
Ziua se sărută-n zori și-n seară
Cu o Beznă rece și amară,
Omenirea face și desface
Ițele dintre Război și Pace,
ADN-ul e o scară-n Om
Iar Sămânța se visează Pom.

Cei ce văd n-au vreme de aceste
Gânduri simple, calpe, indigeste;
Ca o casă cu ferestre sparte,
Orbii tac, dar văd așa departe…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu