Lidia Zadeh

ORIGINI

Copleșită cad pe gânduri
Când la geam îmi bate noaptea
Stând pe patul meu de scânduri
După ce-am sfârșit cu cartea

Somn nu am, doar insomnie
Cu origini viscerale
Din trăiri și agonie
În momente literale

Uneori simt o nevoie
Să îmi ies subit din piele
Și devin de bunăvoie
Un morman de oase grele

Cum văd chipul în oglindă
Tot mai strâmb și-mbătrânit
O tristețe mă colindă
Ca un duh neliniștit

Dacă ai noroc și poți
Să ajungi un „domnitor”
Într-un jilț cu patru roți
Și în groapă c-un picior

Rupt de lume și miop
Crezi că viața-i de prisos
Pesimist și mizantrop
Ești un ins bolnăvicios

Pictură a/p 110×110

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu