Mamă, Rai cu iasomie
Încă mai pășești sfioasă, argintând poteca serii,
Când, deschid pe la chindie, dulcea clipă a-nvierii
Nestematelor din pumnul, strâns, al sufletului meu.
Mamă dragă, mamă dragă… Știi că-nseninezi mereu,
Cerul încruntat de nouri? Uite-l! Vrea din nou să-mi plouă.
Tu-l cuprinzi de după umeri cu mânuțele-amândouă,
Și mi-l treci de pragul casei, îl așezi peste grădină,
Ca să-mi plouă peste straturi, apă vie și lumină.
Hai să stăm pe prispa casei, până ce-o uda grădina!
Să-mi găsesc în glasu-ți dulce mângâierea și hodina.
Spune-mi… Cum ți-e veșnicia? Tot la fel o-mparți la nouă?
Mi-ai lăsat în colț de suflet un întreg potir cu rouă.
Da’ eu nu știu cum se-ntâmplă, că la fiecare rană,
Roua-mir, din palma-ti sfântă, se prelinge pe sub geană.
Și în drumu-i spre durerea-mi, se preschimbă-n albă floare.
Mamă! Roua milei tale, îmi e stea vindecătoare.
Am s-adorm la tine-n poală, ca în clipele de ieri,
Când pe tâmpla vieții tale, înfloreau doar primăveri.
Și ce dacă astăzi mie, vânt de toamnă îmi adie.
Poala sufletului tău, e un rai cu iasomie.
🖋maria apăvăloaie-lungu 21 iunie 2022
( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 