Nicolaie Cismaru

PE-UN PĂMÂNT DE HÂRTIE

Între noi, doar ninsori care vin, care trec,
Pe pământ, rătăcind, ochii tăi mă petrec;
Chipul tău, de-mprumut, o mai fi cum îl știu
Când în stele-mi citeai, până noaptea târziu?

Făceai pârtie-n nămeți, lăsând jocului pradă
Niște zeci de lopeți pentru un om de zăpadă;
Ochii mei de copil plăteau norilor vamă
Și cu sânge-n obraji te zideam, dragă mamă!

Te mai strig dar te-ai stins într-un clopot al sorții,
Ce-a bătut și-a-nviat balamalele morții;
Aș fi vrut să mă naști neștiut de cuvânt,
Să mă storc, cum te-ai stors, într-un pumn de pământ.

Mamă, câinele meu latră des, latră-n sus,
Parcă vede că ești undeva, und-te-ai dus;
Șocul morții-n ecou sună lung a turbare,
Legănând un pământ care urcă-n picioare.

Iarna plânge pe noi, fulguind în colinde,
Mă aleargă-un Crăciun și nu știu de mă prinde;
M-aș ascunde-ntr-un glob, într-un brad atârnat…
Fără tine și el, bradul meu s-a uscat.

Sunt și singur și trist, am în suflet polei,
Gerul nopții m-a stins, cum s-au stins ochii tăi;
Dă-mi un semn din pământ sau din cer, că ești vie
Și-ți promit să trăiesc pe-un pământ de hârtie.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu