Legenda salciei plângătoare
Șade tristă plângătoare
Salcia cu creanga-n apă…
Ce tristeți o-apasă oare ?
De ce creanga și-o apleacă ?
Ochii-i adânciți în valuri,
Lacrima-i în apă curge,
Oare ce-așteaptă pe maluri
De stă singură și plânge !?
Fost copac cu creanga dreaptă
Ce creștea în sus, spre stele,
Nu știa ce îl așteaptă,
Pentru câteva nuiele.
Păcătoșii stăpânirii
I-au rupt crengi, ca să-l lovească
Înaintea răstignirii
Pe Isus, să-l umilească,
Când nuielele-i pe spate
Îl loveau curgându-i sânge,
Crengi de sălcii rușinate
Se-aplecau în jos a plânge.
Suferința-i, în tăcere,
O-ndura cu demnitate,
Numai salcia-n durere
Își plecă crengile toate.
Cel bătut lângă tulpină
Cu cămașa sfârtecată,
A fost Cel ce-a dat lumină
Într-o lume-ntunecată.
De când Cel făr’ de păcate
S-a suit în Ceruri Sfinte,
Salcia, cu crengi plecate
Stă pe maluri și morminte…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 