M-am descălțat…
M-am descălțat de zgura prinsă-n gânduri
Și mi-am lăsat piciorul gol în tină…
Prin bulgării uscați de ploi și vânturi
Călcam pe-a tatei veche rădăcină.
Căci a rămas o dâră de iubire
Prin locul unde a pășit prin timpuri.
Era o flacără de nemurire,
Ce trece ca un vis prin anotimpuri.
Simțeam cum inima țărânei bate
Sub talpa mea de orășean ciudat,
Iar glasul tatei prin tăceri răzbate,
Smulgând pământului câte-un oftat.
M-am descălțat să simt taina grădinii,
Ce-și ascundea povestea prinsă-n șoapte.
Am lepădat din ochi povara vinei,
Că n-am muncit ca tata zi și noapte.
Pământul m-a-nțeles și mi-a prins dorul,
M-a mângâiat pe talpa-nfierbântată…
Mi-a strecurat în inimă fiorul
Iubirii de pământ ca altădată.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 