Crucea din palmele mele
Urc o treaptă,
cobor două
si iar urc,
dar tot mai mult
cobor…
în dreapta,
speranța
îmi zâmbește
din colțul gurii;
în stânga,
stă pitită deznădejdea
șoptind:
n-ai s-ajungi în vârf
nici azi, nici mâine,
oprește-te!
Dar voința-mi face cu mâna,
cu privirea-i
albastră ca cerul,
mă-ndeamnă
să mai urc o treaptă…
și am urcat,
și am tot urcat,
atâtea trepte
c-am pierdut firul
anilor ce mi-au
trecut prin plete.
Au fost ploi reci,
dar și fierbinți;
și ierni, și veri,
si toamne arămii
cu castani și vin,
și primăveri cu
mărțișor la braț.
Au fost și oameni,
si neoameni, si iubiri
și lacrimi, și doruri
nespuse, pe cruce
toate vor fi scrise…
Mă opresc,
m-așez pe treapta
pe care-mi curg
azi lacrimele,
îmi aplec fruntea
în palme
și-mi simt crucea
ce zvâcneste prin ele…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 