Cristian Gabriel Vulpoiu

Lanțuri

De sub țărână până de sub ceruri,
Să împletim un rai din lanțurile frânte
Să răsară Sioanele și proslăvite cleruri
Și lumina din nou în noi să cânte.

Izvoarele să curgă -n dar sânge și apă,
Iar lanțurile să transceadă -n îngeri
Vreau să văd munți privind spre ei cum crapă
Și inimi ce se mistuie adânc până la sânge.

Nu mai iubim albinele dansând pe flori,
Și păsările cerului și al lor tril mirific
Ne-am pus lanțuri la suflet și -n simțiri
Din tot ce-i sfânt, să nu simțim nimic.

Ne-am pus lacăte și lanțuri peste cer și peste cruci,
Le adorăm și le sfințim la rang de mare artă
Alergăm după cețuri ce se pierd în răscruci
Și măsurăm timpul cu o clepsidră spartă.

Ne închinăm la lanțurile ce ne sugrumă,
Făgăduim credință sectelor străine
Uitând că domnul Iisus este pe urmă
Să ne transceadă lanțurile -n pâine.

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu