Eduard Bucium

Te profanez și mă închin

Iubesc Femeie, ca un zeu
ce-a vrut să fie muritor,
ca un copil de Dumnezeu
iubesc, și sufăr, și mi-e dor

Iubesc, Femeie, ca un foc
trăit pe fundul unei mări
atins de marele noroc
să-i fie apa printre stări

Iubesc, Femeie, ca o stea
în vârf de oiște de car
și toată strălucirea mea
o torn pe cercul tău polar

Iubesc, Femeie, nordul tău
precum busola de nomad
iubesc și țanc, iubesc și hău
iubesc bulboană, iubesc vad

Din tot traseul ancestral
care mă scrie, iad și rai
iubito, azi am prins un cal
ia-ți doar un șal pe umeri, hai!

Această lume de pigmei
nu ne cuprinde pe noi doi
privește doar în ochii mei,
iubito, nu privi ‘napoi!

Destine se rotesc bizar
trec suflete desculțe-n șir
s-a rătăcit într-un bazar
un cavaler cu un potir

Vestală a unui cult păgân
eu, cavaler rătăcitor,
tu fă-mi un semn ca să-ți rămân
o zi și veacul următor

Iubesc, Femeie, ca un zeu
dar pot muri când vrei, puțin
vestală sfântă-n cultul meu
te profanez și mă închin…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu