SĂPTĂMÂNA MARE
Lunea Mare ne-amintește
Smochinul care trăiește,
Dar lăuntrul nu-i rodește,
Căci firea nu-și curățește.
Ne amintim, în Marțea Mare,
Pilda a zece fecioare
Și ne-ntrebăm cu căință
De suntem treji în credință.
Miercurea, Ziua cea Mare,
Este a Iudei trădare,
Când, pentru treizeci de-arginți
Și-a ieșit total din minți.
Joi, Ziua Cinei de Taină,
Când Isus Hristos ne-ndeamnă
La smerenie, iubire
Și sacrificiul de sine.
Vinerea-i Ziua Durerii
Fără margini și-a iertării,
Ziua-n care-a plâns văzduhul,
Când Isus își dete duhul.
Sâmbăta Mare-i tăcere
Între moarte și’nviere,
În iad coborât-a Domnul,
De la moarte, salvând omul.
Iar Duminica Paștelui
E bucuria omului,
Domnul Isus a triumfat
Asupra morții și-a-nviat.
Astfel, Săptămâna Mare
Suferintă-i și iertare,
Speranță în mântuire,
În lumină și trezire.
Iar miracolu-nvierii
E momentul transformării,
Un prilej de curățire
În cuget și în simțire,
De iertare și smerire,
Un pas către fericire,
De-nnoire sufletească
Precum lumina cerească.
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 