Cine crede că mă știe…
Cine-mi este-n depărtare
va veni să mă cunoască,
negreșit, pe orice cale,
nu vrea iarba să mai crească.
cine știe că mă știe,
sigur că-mi găsește calea
ce pe ea-ncepe să scrie,
linii ce-mi marchează zarea.
când nu vrea, nici nu căznește,
drum să facă, nici cărare,
marea nu îi trebuiește
n-o înfruntă, e prea mare.
În zadar aleargă timpul,
toată viața-i efemeră,
în zadar cuprinde nimbul
dragostei ce înc-o speră.
de pe mal, vedenii arse
strâmb privesc la focul stins,
e real sau poate-s farse,
dar sunt zgomote de râs.
umbre frânte-n cerc aleargă
cu povești cărate-n spate,
și tăcute vor să șteargă
trei cărări ce-s neumblate.
suflete nebănuite,
de la marginile lumii,
aduc vești ce sunt privite
motiv de topirea brumii.
chiar de-i secetă nebună,
mai găsești un strop de apă,
și-n pustiu o plantă bună
ce de foame te mai scapă.
cele mai grăbite clipe
s-au oprit să mă asculte,
și de tac încep să țipe
și să-mi verse vorbe mute.
smerită și cu credință,
mă tot rog spre vindecare
cerului să-mi dea putunță,
să-mi fac punte pân’ la soare.
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 