Lidia Stan

Fântâna

Alunecă-ntunericu-n fântână
Peste un cer de mâl, cu lună plină,

Înlăcrimat , în ochi nemărginit
În care stele nasc din infinit.

Caii-au lăsat potcoavele-n noroi,
Plecând galop, cu coamele vâlvoi

Și-n colțul pieptului s-au adunat
Oglinzi de pescăruș înaripat.

Să pot să-ndur fântâna asta adâncă,
Mi-am dăltuit o inimă in stâncă.

Adulmecând parfumul pulberelor stinse,
Ce mărgineau întinderile ninse.

Mă-nvăluia un curcubeu prin ceață,
Legându-mă cu fire lungi de ață.

Fântân-adâncă, suflet părăsit,
Un strop de gând neprihănit,
Cin’ te-a iubit, cin’ te-a rănit !!!!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu