Învață-mă
Învață-mă să te aștept, învață-mă-n tăcere,
Să mă-nfășor în taina ta, să nu mai simt durere,
Am palme aspre de când pun făclii în ochi de plângeri,
Mi-e dor de-un dor de catifea, să-mi mângâie străpungeri!
Învață-mă să mă supun azurului din șoapte,
Să pun lumina mai presus nectarului din noapte,
Am tot venit să strâng încet pulberi din multe stele,
Dar voi pleca, în piept purtând tot aurul din ele.
Învață-mă să las minuni să se strecoare-n palme,
Tămăduind arsuri de nori, lăsând ploile calme,
Ah, cât aș vrea să-mi fii, să-ți fiu de-ajuns și peste poate,
Răstălmăciri de umbre vii să nu mai vrem în toate …
În toate câte vor veni, și mai ales sunt faste,
Într-un prezent greu de iubiri, cu adânciri mai caste
Decât un zâmbet de copil, învață-mă, Iubire,
Să-ți fiu, să-mi fii acum, mereu …prilej de nemurire!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 