DIN CARE SOMN SĂ TE DEȘTEPȚI?
nu-ți cer să te deștepți, ai demonstrat
că plânsul tău în cea mai deasă ceață
e greutatea sângelui vărsat
prin convertirea morții tale-n viață
stigmat sub cer de farduri sângerii
de “uriași” aleși de… nu se știe
române, deșteptat, de ce nu vii
osânza lor s-o bagi la pușcărie?
ce tot aștepți să cadă biata pară
în gura ta tăcută, de granit
și, resemnat, să spui: adio, țară
când patria-i pe muchie de cuțit!?
nu-ți cer să te deștepți, deschide un ochi
și vezi copita calului când moare
de mult prea multă vrajbă și deochi
și simți cum pielea-n pielea lui te doare
e Patria ce-n timp a cutezat
să-și scrie Doina-n lacrimi de iubire
iar jugul, când pe gât te-a apăsat
Ea te-a unit în cuget și simțire
din care somn să te deștepți, române?
tu ești ca Oltul viu, greu frământat
care și ieri și astăzi pentru mâine
din propriul lui izvor s-a întrupat
adună-ți apele în propria lor matcă
chemându-ți fiii storși de pribegie
în țara lor călită să se-ntoarcă
să tune-n clopot și să bată-n toacă
pentru ciocoi și hoți: la pușcărie!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 