Violeta Andrei Stoicescu

LĂSAȚI-MĂ LA CRUCE!

Lăsați-mă la cruce, în umbra răstignirii,
Să-mi plâng nevrednicia sub nimbul nemuririi,
Acolo-i rădăcina iubirii dăruite
Și rana Lui e poartă spre ceruri nesfârșite!

Lăsați-mă la cruce, când valul mă doboară,
Când nu mai pot purta a vinei grea povară,
Căci lemnul ei mi-e sprijin, iar sângele scăpare
Și fiecare cui e-un psalm de înălțare…

Lăsați-mă la cruce, căci m-a chemat pe nume,
Când rătăceam departe, pierdut în astă lume,
Acolo-nvăț tăcerea, acolo-nvăț s-ascult,
Doar lângă cruce tace al inimii tumult…

Lăsați-mă la cruce, nu-i drum mai drept sub soare
Decât cel care urcă pe urme de iertare,
Acolo cerul plânge și îngerii coboară,
Iar harul nu se vinde, ci iartă iar și iară…

Lăsați-mă la cruce, în praful rugii mele,
Să-mi pun obrazul ars în palmele Lui grele,
Să simt cum bate Viața în pieptul istovit
Și cum din morți se-nalță Isus, Cel răstignit.

Lăsați-mă la cruce, acolo nu-i sfârșitul,
Acolo, pentru mine, începe infinitul,
Acolo mi-e izvorul, acolo-i vindecare,
Și-n palma Lui străpunsă renaște fiecare…

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu