Rug al inimii
De-ar fi ca judecata, în haine de cleștar,
Să vină azi la mine cu gest domol, amar,
N-aș cere nicio milă, nicio iertare grea —
Căci vinovată sunt de-a fi trăit în stea.
Am fost pământ de sete, sub lună răscolit,
Am fost o rugă arsă în templul pustiit,
Am fost izvor ce curge din inimi de granit,
Și-am fost cuvântul scris, dar niciodată rostit.
Mi-am pus speranța-n lucruri ce nimeni nu le vrea:
O lacrimă pe frunte, un fir de iarbă grea,
O clipă ce tresaltă sub pleoapa obosită,
Un colț de cer ce tace când lumea-i rătăcită.
Am colindat departe, prin vremuri, prin ecou,
Cu pașii moi de umbră și dorul meu de nou,
Am adunat din colbul uitat al amintirii
Mărgăritare crude, pe altarul iubirii.
Pe umerii-mi apasă o taină fără glas,
O rugă pentru sfinții căzuți din al lor ceas,
Un cântec mut de jale ce încă n-a murit,
Ce mi-a cioplit ființa cu dalta din zenit.
Sunt floare între ziduri, născută-n mărăcini,
Ce-și crește frumusețea din lacrimile plini’,
Nu pentru ochi de-o clipă, nici pentru laude,
Ci pentru sufletul ce-n adânc aude.
Sunt flacără ce arde sub ploaie și sub vis,
Sunt înger căzut lin, nu blestemat, ci scris
Să caute-n tăcere un colț de cer curat,
Să-l dăruiască lumii ce-a fost prea mult uitat.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 