Nesupus
Să tac… nu pot; și nici să stau deoparte,
Ori să mă plec în fața ta, docil,
Când știu că ești un jalnic imbecil.
Să spun ,,am înțeles’’, când n-ai dreptate ?
Nici să-ți fiu ție slugă nu se poate,
Pe gâtul meu, piciorul n-o să-l pui,
Pot fi oricând prietenul oricui,
Sau pot fi tuturor dușman de moarte.
Neliniștea-mi hrănește existența,
Dispreț profund, revoltă, frământări,
De-mi vor lipsi, mai bine mă omori,
De ce-aș trăi numai cu penitența ?
Nu-ți sunt dator, nu mi-am gajat destinul,
Că tu nu ai nimic să-mi dai la schimb,
Iar eu nu intru-n cercul vostru strâmb.
Revolta mi-o păstrez s-aline chinul,
Disprețu-i scutul ce mă protejază,
Din frământări speranțe se ivesc,
Neliniștea-mi confirmă că trăiesc,
Sunt nesupusul care deranjază.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 