Despre dor…
În graiul spicului de-acasă
Și-n lutul greu prins într-un plug,
În limba dulce și frumoasă,
Stă dorul-cântec în amurg.
Că nu e vorbă pusă-n palme,
Băută din ulcior cu apă…
Din ale sorții ape calme
Clepsidra vremii se adapă.
Cuvântul dor are de toate:
Iubire, crez și jurământ,
Frânturi de viață și de moarte
Și rădăcini aspre-n pământ.
Doar unu-i dorul scump de țară,
Ce-și duce chinul prin străini,
Și altu-i dorul care ară
În porți mâncate de rugini.
În lume este dor de mamă,
De frați, nepoți și de bunici,
De chipul mamei prins în ramă.
E dor de oamenii de-aici.
Dar dorul care face punte
Între dorința de-a iubi
Și între gându-ascuns sub frunte,
E dorul nostru de a ști!
De-aceea, azi, mi-e dor și doare,
Căci dorul nostru nu-i ușor,
E prins în razele de soare…
De veșnicie-mi este dor!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 