Câte-n lună, câte-n stele
Câte-n lună, câte-n stele
Toate-s dorurile mele
De demult, și de acum
Pe al vieții tainic drum.
Când era salcâmu-n floare
Strângeam vise-n cingătoare,
La urechi, cireșe coapte
Și trăiri cuprinse-n șoapte.
Am plecat singură-n lume
Lăsând vara cu lungi umbre,
Anii au trecut pe rând
Cu tinerețea în gând.
Nu mai pot să fiu copil
Printre ani pășesc tiptil,
Număr florile de tei
Ce-mi însoțesc pașii grei…
Câte-n lună, câte-n stele
Așa-s dorurile mele,
Multe, udate cu rouă
De inima ruptă-n două,
Ce plânge la ceas de seară
Trecutul, care coboară
Cu pașii grăbiți de timp,
Schimbând iar un anotimp…
În acorduri de vioară
Mi-amintesc, a câta oară?
De dulcea copilărie
Ce în veci n-o să mai fie,
Așa cum a fost odată
La casa cu maci la poartă,
În cerdacul cu mușcate
Și povești adevărate…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 