Dorule…
Dorule, îmi vii grăbiș,
Te strecori în vis furiș
Și mi-aduni de prin trecut
Amintiri ce m-au durut,
Le stropești cu praf de stele
Și dai foc inimii mele,
Le stropești cu praf de vânt,
Să se-anine de cuvânt.
Te-aștept, dorule, să vii
Și să-mi faci din noapte zi,
Să-mi plimbi simțurile toate
Prin poienile-înflorate,
Să respir parfum de floare,
Să sorb picături din soare
Și din roua dimineții,
Așa cum o fac poeții.
Ce ne-am face fără dor?
Viața-ar trece prea ușor,
Seacă, fără amintiri,
Doar prezentul în priviri,
Inima ar fi de piatră
Fără dor de mamă, tată,
Iar iubirea ar fi rece
Fără dorul ce-o petrece.
Câte lacrimi am vărsat,
Doar Dunărea le-a aflat,
Care-mi știa dorul meu
Și îl fugărea mereu.
Prindea lacrima-n aval
Și-o transforma în cristal.
Bob, cu bob, cristale-o mie,
Străluceau în poezie.
Versul haină-a fost la dor,
De-am putut să-l port ușor
Și străluce und’ se duce,
E un dor amărui-dulce.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 