Lanțuri
Nedezlegate patimi din sine mă sugrumă,
Mă agăț de lanțuri rupte și cad în neiertat
Înspre golașe temple tăcerea mă îndrumă
Să curgă peste mine iubiri de neratat.
Iar neființa -mi spune să nu iubesc când mor,
Ci să mă trezesc din ploi ce mă dezmiardă
Să fiu eu aripi de icar cuvântului zbor
În agonii prelungi să-mi pierd lumea bastardă.
O să învăț să mor frivol iubirilor nătânge,
Când orologiul nopții mă bântuie amar
Un spirit ce mă desparte de al meu sânge
Și mă face iarăși nemuririi tributar.
Iubim, felinarele se sting, vom arde noi,
În trăiri despletite spânzurate pe apusuri
Destinul urlă din rărunchi de atâta gunoi
Noi pierdem la ruletă iar din tainice fisuri.
În taină se preling in noi iar anotimpuri,
Scheletice penumbre in culori de carnaval
Cad măștile și se ivesc hipnoticele chipuri
Gata să muște ai lor colți ascuțiți de animal.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 