Cristiana Iliuță

Ană…

Ană, în pridvorul casei, soarele și-a făcut scară,
Două mere sunt pe prag, dorul a rămas de-aseară.
Când ai luat, în zori, ulciorul, te-ai făcut că nu le vezi
Și -ai pornit așa, grăbită, la fântână, prin livezi.

Ciutura nu vei găsi-o, am furat-o pe-nserat,
De ți-e sete, să mă chemi! Sunt cu plugul la arat,
Potecuța mă tot strigă și-am pornit-o ca turbat,
Șapte dealuri am în cale, șapte dealuri le străbat.

Ți-oi aduce, la chindie, două mere și-o gutuie,
Ană, să păzești pridvorul, unde soarele se suie!
Bate vântul, răscolește, de departe-ți văd altița,
Am ajuns, dar nu-i de șagă, acum ai închis portița.

Dar ce joc îmi faci tu mie, zăvorând cu doruri grele
Ochii mei încrâncenați în șiraguri de mărgele?
În odaie, un opaiț luminează ochii mei,
Ană, Ană, pui de drac, în privire am scântei.

Ană, în pridvorul casei, luna și-a făcut o scară,
Dorul nu știe de șagă, tu l-ai făcut de ocară
Și s-a cuibărit tiptil în buchetul de sub grindă,
Mirosind a busuioc și-o intra hoțește-n tindă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu