De vorbă cu Îngerul meu
În zâmbetul trist din viața pierdută,
Prin clipe povară de-atâtea ninsori,
Tăcerile-mi ard cu lacrimi de ciută,
Și-o unică rugă spre Cerul cu nori
Port masca durerii cu râs de paiață,
Când caut speranța și-un strop de senin,
Dar văd peste tot numai chipuri de gheață,
Vânzându-mi dispreț cu-n surâs heruvin.
Un țipăt de jale și-un ieri infernal,
Se zbate haotic deși mă abțin,
Iar lutul din mine se rupe letal
Când inima frântă în palme o țin.
Trăiesc un coșmar de-i ziuă ori noapte,
Degeaba un înger mă cheamă ades:
Orgolii, frustrări, și ura din șoapte,
Mă duc înspre-o poartă de sumbru proces.
Dar îngerul meu îmi iese în cale,
Și-nlătură spaima spunându-mi duios:
- Alungă amarul pe-a plângerii vale
Și ține cu tine doar omul frumos
Mă uit înspre El și nu-mi vine-a crede,
Nu-i nimeni cu mine, doar cugetul meu,
Îmi pare un vis dar durerea se pierde,
Și-o voce îmi spune: -Era Domnul tău !…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 