Eugen Dorcescu

BARBĂ-COT
Pentru Mirela


Aseară, piticuțul Barbă-Cot,
De care și uitasem, mi se pare,
Pe-o stradă prefăcută în cărare,
M-a-ntâmpinat, străin, ca un robot.
Am tresărit, o clipă, amândoi:
Îl mai cunosc? Mă ține, oare, minte?
Ci iată-l cum alunecă-nainte.
Ci iată-mă cum lunec înapoi.
În jurul lui, un stol de prichindei:
Alina, și Lizuca, și Andrei,
Raluca, Roxi, Dana… Cine știe
Ce nume poartă-această gălăgie?
Și-acolo-n depărtare, unde nu-i
Nici soare-ntreg, nici umbra nimănui,
Ca prin minune, eu sunt, iar și iar,
Gonind din calendar în calendar,
Până mă aflu-ntocmai cum eram,
În clasa-ntâi, cuminte, lângă geam,
Căznindu-mă să scriu și să socot,
Cerând, în șoaptă, sfat lui Barbă-Cot.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu