Gabriel Cristea

Noapte fantastică

Luminile pământului s-au stins, pe rând,
ca niște lampioane plutitoare
și-o liniște fantastică mă-nvăluie din neant.
O liniște precum un murmurat de-ncrețituri subțiri – șoptește apa!
Luna se-alintă molatic pe treptele-nfrunzite
și-mi curge pe buze săruturi de-argint.
Ce păsări! – lunatece statui
mă iscodesc din ramuri uscate și înalte.
Ascetice staturi de chihlimbar încremenesc

  • sunt cerbii rămuroși – pe măguri violete,
    iar răsuflarea lor, tăcere dunăreană
    ce-mbracă meandrele
    cu iluzorii văluri de mireasă…
    Blând, fluviul își curge rădăcini spre zorii sàngerii,
    iar eu, eu șerpuiesc printre oglinzi,
    ca o făptură flavescentă,
    și-adun în solzi scântei – din întuneric.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu